Gînduri de pe cealaltă parte a Pămîntului

În ultimele luni sunetul libertăţii se aude atît de tare în mine încît nu mă pot gîndi la preţ. Şi oare care ar putea fi preţul? Libertatea are întotdeauna un preţ, pentru toţi, în toate timpurile, sub toate circumstanţele, a avut şi are un preţ. Însă aceste două cuvinte magice se aşează zilnic pe buzele mele: “Putem alege”. Cînd mă aud rostind aceste cuvinte simt aşa o briză care-mi trece prin păr, un fel de acasă în România şi m-am cocoţat pe bara unde se ridică la bătut covoarele şi umblu de la un capăt la celălalt cu braţele larg deschise. Îmi transpiră tălpile, palmele, nasul mi-e rece şi abia respir, însă e o bucurie tainică pe care nu o pot împărtăşi cu nimeni. “Putem alege”. Îmi place să trăiesc aici şi îmi place să trăiesc în România. Am o mie de proiecte aici şi două mii de proiecte acolo. Vreau să scriu, să finalizez, să fac un studio de film, un cinematograf modern şi scump în Alba-Iulia, că nu are, să fac un film, o agenţie imobiliară şi una de credite, o şcoală, două şcoli, multe, multe case. Case frumoase pentru oameni care vor trăi acolo, se vor iubi, vor face dragoste şi copii în fiecare din casele pe care le voi construi eu. Noi. Echipa mea. Lumea tinde să se împartă în următorii ani în bogaţi şi săraci. Clasa mijlocie se subţiază văzînd cu ochii şi eu cred că fac parte din ea acum, dar nu vreau să transform această problemă a omenirii în problema mea, vreau să fac parte din soluţie. Adică să mă pun în mişcare în această direcţie. Eu cred că sunt soluţia. Ia uite ce bine sună aceste afirmaţii: O româncă se întoarce. Un român se întoarce. Doi români se întorc. Mulţi români se întorc. Aduc aceşti români mai mult decît au dus? Cu siguranţă. Sună bine. Sună ca un răspuns la viitorul unui popor versus întrebările celor neurniţi din mentalităţi îngrădite şi a broaştelor de apă călduţă. Va fi muncă? Nu de muncă mi-e teamă. Mi-e teamă de oamenii care nu vor înţelege că dacă uneori tai în carne vie este pentru că ştiu exact ce am de făcut. Este pentru că îi iubesc şi nu am timp pentru împotrivirile lor, pentru opacitatea lor. Dar tabloul acesta e uriaş şi culoarea fricii e slab conturată azi. Putem alege. Putem alege. Alege şi tu cu mine, îţi spun acum la oră tîrzie pe cealaltă parte a pămîntului... A fi om liber. Alege.